Asta ar fi putut la fel de bine să te întrebe ceilalți, când îți cereau să te comporți frumos, în copilărie.

Cu toții avem o mască și o ținem la îndemână în orice moment.

Unii dintre noi nici nu mai suntem conștienți de masca pe care o purtăm. Este parte din noi.

Această mască trebuia să ne protejeze de pericolul exterior, ajutându-ne totodată să arătăm ca și cei de lângă noi.

Problema este că, în timp ce purtăm masca, reflecția măștii este ceea ce vedem și în reacțiile celorlalți.

Când alții vor vedea doar partea mea bună, nu voi afla ce cred alții despre problemele mele, ce soluții au găsit la aceleași probleme sau chiar și dacă consideră aceste lucruri ca și niște probleme.

Dacă alții ajung să-mi vadă doar “fața de poker”, vor avea desigur probleme în a mă citi, așa că nu vor ști când blufez, însă vor face tot posibilul pentru a obține un răspuns de la mine.
Așa că voi fi împins la limitele mele de ceilalți, din ce în ce mai des, pentru a-mi crăpa masca.

Acest lucru, la rândul său, mă va face să mă simt rănit la interior și să îmi ascund sentimentele, chiar și față de cei care mă iubesc și cărora le pasă de mine.
Așa că ei, fie vor renunța la mine, fie, cel puțin, nu vor putea înțelege de ce anume am nevoie sau ce probleme am.
Ceea ce, la rândul său, mă va face să mă simt neînțeles și singur, lucru care, pentru o ființă umană, este la fel de rău ca și cum aș fi fost trimis pe Lună sau îngropat pentru totdeauna.

Deci, ce putem face?

Ei bine, din asta sunt făcute episoadele următoare.

____________________________
Lăsați-vă gândurile în comentarii sau, dacă povestea voastră este prea intimă, scrieți-ne câteva rânduri și vom încerca să încorporăm răspunsuri care vă pot ajuta să vă ușureze durerea în următoarele piese de conținut.